• dakommunication

Cuvânt înainte

Updated: Feb 10

Bună ziua. Mă numesc Daniel Kozak și am 46 de ani. Azi este ziua mea. Așadar, la mulți ani mie! (și te rog citește acest text până la capăt, doar o dată pe an public texte mai lungi de trei paragrafe, deci e important pentru mine)


Adesea vorbesc cu prietenii mei despre vârstă, câteodată glumesc, câteodată mă iau în serios, dar aș vrea să spun că este un subiect care chiar dacă mă preocupă, nu mă îngrijorează. Nu vreau să demonstrez nimic, așa că nu o să intru în detalii cu argumentația. Simt că am ajuns într-un punct în care am dreptul să fac caz, dacă nu de vârsta mea, măcar de experiența mea.


Ce-am învâțat în 46 de ani? Câteva lucruri „la mintea cocoșului”. De exemplu, spune-i pe nume omului cu care vorbești. Asta este câteodată greu pentru mine, căci, mărturisesc, sunt dintre cei care uită numele interlocutorului de îndată ce acesta s-a prezentat. Dar în 46 de ani am avut destule ocazii să exersez și să devin mai bun. Ce altceva? Salută. Urează „La mulți ani”. Spune „Mulțumesc”.


Mulțumesc, așadar, încă o dată pentru toate urările. Le-am citit pe toate și mi-ar fi plăcut să pot răspunde fiecăreia în parte într-un mod original, aparte. Mulțumesc, pentru că îmi dați ocazia să vorbesc/scriu despre un alt lucru care mă preocupă - da, mă mai interesează și alte lucruri, nu doar vârsta, experiența și prelegerile. Suntem în iunie, luna în care comunitate LGBTQ+ sărbătorește mândria.


Conform dicționarului explicativ, mândria este sentimentul demnității și onoarei proprii sau sentimentul de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie (dar și, cu conotație negativă, atitudine de superioritate nejustificată față de alții, îngâmfare, înfumurare. Desigur nu despre acest sens negativ este vorba aici).


De ce este nevoie însă să sărbătorești mândria de a fi? Destul de simplu, fiindcă noi trăim adesea vieți, sau bucăți de vieți, în care ni se spune implicit sau explicit că trebuie să ne fie rușine sau frică să fim cine suntem cu adevărat. Asumarea identității sexuale și de gen este adesea un proces. O luptă. Cu noi. Și cu ceilalți. Și după luptă, dacă ai câștigat, sărbătorești victoria. Care în acest caz însemnă să trăiești așa cum ești. Fără rușine. Fără frică. Ceea ce vă doresc tuturor.


Anul acesta un virus ne-a dat planurile peste cap, asta știai deja. Și ne-a ținut o vreme în case. Prilej de creativitate pentru unii, de meditație pentru alții și de curățenie pentru cei mai mulți. Eu m-am gândit la oamenii cu care am lucrat în ultimii ani și care s-au văzut peste noapte fără expoziții, premiere și reprezentații, fără contact cu publicul consumator de artă. Nu cred că Zoom este o soluție, nu putem și nu trebuie să ne mutăm agorafobic online. Dar cred că trebuie să profităm de tehnologia pe care o avem la dispoziție și să ne regândim relația cu arta și cultura în aceste vremuri tulburi, până când tratamentul și vaccinul vor exista și ne vor permite să ne bucurăm de viață cum o făceam înainte. Fără frică. Și fără rușine.


Lansez azi pentru mine, dar și pentru tine, un proiect internațional de artă queer. Este un proiect de comunicare pe care l-am gândit modular și organic - se va dezvolta și va crește pe măsură ce se vor găsi pentru el resursele de care are nevoie. Într-o primă etapă el se hrănește din timpul și priceperea mea (în 46 de ani nu am învâțat doar să salut și să zic mulțumesc) și va exista doar virtual, online. Pentru instalația video și expoziția, pe care mi-o doresc în iunie 2021, va fi nevoie de un pic mai mult. La fel, pentru posibilele componente editorială și de cercetare.


WE’RE HERE


Suntem aici. O afirmație simplă, dar puternică, cu rădăcini în activismul gay și trans, capătă azi o nuanță de solidaritate, de incluziune, pentru că suntem aici, azi, împreună. Trebuie să ne cunoaștem și să trăim împreună. Nu ne rămâne decât să dovedim cât de multiculturali și toleranți suntem.


Lansez un apel deschis fără termen limită (deocamdată) pentru artiști și lucrările lor. Îmi doresc ca pe măsură ce mesajul se propagă să avem reprezentate cât mai multe țări, minorități și tehnici artistice (deși mi-e ușor să presupun că vom vedea mai multe lucrări din domeniul artelor vizuale, decât din cel al artelor performative). Lucrările curatoriate vor fi găzduite online și apoi prezentate fizic prin intermediul unei instalații video, pentru care urmează să găsesc o soluție tehnică, financiară și logistică, astfel încât publicul din Timișoara, viitoare capitală europeană a culturii, să-i poată cunoaște pe artiști prin intermediul lucrărilor selectate. Iar dacă viitorul ne surâde, nu exclud ideea unei expoziții, cum spuneam, peste un an, tot la Timișoara.


Apelul este publicat în limba engleză și îmi doresc să se propage în câteva limbi de circulație internațională. Ceea ce ne aduce la …


Cum mă poți ajuta?


- Recomandă-mi un artist sau o lucrare (cu atât mai bine dacă ai și informații de contact. Exclus Molière, nu răspunde la emailuri.)

- Distribuie informația prin mijloacele tale online și social media (în curând, voi publica un mini-kit pentru social media, pe tema asta).

- Exprimă-ți solidaritatea cu LGBTQ+ în fiecare zi, în orice zi, nu doar în luna iunie și trimite-mi o imagine sau un text pe tema asta - voi include un colaj în acest proiect.

- Donează 5 lei - poți dona orice sumă, o singură dată sau recurent, pentru proiect sau pentru orice cauză nobilă dorești.

- Zâmbește! Fără frică. Fără rușine.




13 views0 comments

Recent Posts

See All